Odata in decembrie pe cand norii incepeau sa se cearna in stelute argintii si balerinele albe au inceput sa danseze,eu ma plimbam pe strazile cele pustii. 
        Pe geamuri se tes flori sclipitoare de argint.Pot zari craiasa zapezilor care poarta o rochie cusuta cu ace de gheata si impodobita cu stelute argintii,care imbraca copacii in cojoace de zapada.

         Nu mai pot a-mi aminti dialogul pe care l-am purtat cu ea dar, dupa aceea ma trezesc pe un camp de cristal de unde pot sa-mi zaresc casa asezata pe muntii asemenea unor uriasi adormiti sub omat.
          Inaintez cu greu prin avalansa de zapada.Ajung la un iaz ca oglinda pe ca nu- pot trece.Simt ca sufletul meu ingetat nu-si mai poate intinde aripile in zarea libera,viata.Cu cat inaintez mai mult intunericul ma cuprinde fara ca eu sa-mi dau seama cand aripile timpului ma acopera incetul cu incetul ,eu alunecand in nefiinta. 

Aceasta este lumea pe care numai gandul o poate produce,trebuie sa ma trezesc!
Ma regasesc acum in dormitorul meu ,fericit ca am scapat de acest cosmar.Deschid usa ....O lumina stralucitoare imi apare imi fata conducandu-ma intr-o padure neagra,uscata in care intunericul vrea ca eu sa-i fiu musafir.
Ma asez langa o fiinta cu zeci de brate uscate care imi sopteste ca iarna a trecut.In acel moment imi dau seama cum sa opresc acest fantasm.

             Ma gandesc la primavara ,iar acest gand imi transporta sufletul intr-o dumbrava.Nu se poate...acest vis trebuie sa sfarseasca!...
             Dar ma intreb daca acest vis este realul.Pe cer o randunica venita de departe ,taie albastrul cerului ca o sageata.
              Mintea mea a pictat cu un verde puternic toata padurea.
               Amintirile incep sa mi se stearga.Amintirea este o floare de trandafir asezata pe aceasi tulpina cu ealitatea dar fara spini.Timpul este o iluzie.Visul meu,aripile cu care eu zbor spre cer, este acela de a iesi din acest univers al vidului.Acum nu simt nimic...Dar stop,imi aduc aminte ca in mana port acea fotografie fara de care eu nu pot iesi din avalansa de vise din capul meu.Privesc fotografia si sufletul ma poarta pana in lumea reala.Eu am dormit o zi dar am visat o viata.Acea data din Decembrie nu o sa o uit.
                Privesc pe geam,eu stiind ca acum sunt in lumea mea...unde sunt liber.
                Pot zari....O nuuu! Zapada impreuna cu aliatii ei ma asteapta.Acest vis este viata.
                 Eu ma nasc din nou....si din nou....si din nou... 
               

Copilarie fericita

Zori de zi,soare stralucitor,buna dispozitie,autocare,forfota.Totul este inghesuit,aranjat,impins,mutat,interpus,strecurat,plasat cat maipotrivit,pentru a ajunge intrg si nevatamat la destinatie.Destinatia?!...Casa natala, un colt de rai spre care ma intorc intotdeauna cu mare emotie,cu voce tremuranda,cu lacrimi in ochi si cu dorinta existentei vesnice in mijlocul unor peisaje in fata carora Fr. De la Croix,Clod Monet,Picasso sau Czanne ar ramane ara penel,impresionati de splendoarea si sublimul acestora.Oriunde in lumea asta m-au purtatat pasii n-am pregetat niciodata sa ma gandesc si sa vorbesc celor din preajma mea despre frumusetile natural desprinse parca din poveste si nealterate de scurgerea timpului,dar cu siguranta dublate de influentele contemporane.

 “Nu stiu altii cum sunt dar eu cand imi aduc aminte..si parafrazand un titan al povestirilor si amintirilor copilariei,incerc sa captez atentia colegilor mei atentionandu-i ca vom intra intr-o superba zona colinara flacata de dealuri si vai cu pomi fructiferi,cu vita de vie ,cu paduri in care verdele crud se intrepatrunde cu albul unor case risipite pe pantele unor dealuri si cu azuriul unui cer eliberat de amenintarile incerte ale unor pete de culoare ce nu pot opri inca zambetul soarelui.

Da,aici imi sunt radacinile,aici m-am implinit in dragoste,aici ma intorc de fiecare data spre a-mi incarca bateriile,aici,precum Eminescu odinioara ,in mijlocul naturii, doresc sa-mi “traiesc” vesnicia.

 “Nu merita sa plangi pentru nimeni ,iar cei are merita nu te vor face sa plangi” spunea Jose Garcia Marquez cata subtilitate in aceste slove!! Niciodata nu am putut plange la umbra teiului multisecular si a fantanii rustice din poarta casei unde mama intr-o vesnica miscare cu zambetul asternut pe fata-I chinuita de greutatile vietii isi manifesta bucuria cand ma vedea.

 Aici am petrecut cei mai frumosi ani ai vietii- anii copilariei.”Viata e o lupta “spunea un poet classic roman…si asa a fost…dar”caderea nu-ti poate stinge Gloria de a urca” (Kant)…si as incheia prin aspune ca putera dragostei pentru “radacinile” mele este puterea vesnica a binelui.

Rugaciune

O Tie Doamne,Tu inchinat si slavit
Ai creat clopotul din noapte si pe noi ne-ai faurit
O Tu,Marite Doamne ,cu-a Ta mana de cristal
Campul Il transformi in aur,si muntii in cristal.
Cerul s-a cutremurat,pe cand sfere-le-au urlat,
Ochiul Tau iesit-a fost,universul primordial,
Asternut a fost o Doamne ,de-a Ta mana de cristal.

Noapte de cristal....Si stele de arama

Pe cand pamantul nu avea nume, timpul nu exista, nici copacul din apus nu crescuse, un suflet ratacitor incepe a-si pune intrebari:

-Ooo tu stea, care faci ca aripa vantului sa bata mai repede.

 Tu care cunosti toate tainele vietii,

 Tu, care-mi asculti fiecare vorba pe care-o rostesc,

 Daruieste-mi mie, fiului tau, cantecul nebun al viitorului pe care furtuna le-a zidit in pietrele de ploaie.

In timp ce steaua ma privea, tacuta, undeva se aude un planset…o lacrima-mi aluneca pe-obrazul necajit.Cine era langa mine?

-Ooo tu creatura, vrei sa afli raspunsul la viata…va trebui sa accepti teroarea timpului sub care, vei pleca, incet, printer potecile roase de planset ale padurilor mele.Asta-I taina ce-o doresti?

-Dar intrebarea mea e oare piatra de mormant…mi-e frica doar de fantoma cenusie a singuratatii mele…

-Vrei sa afli totul….accepti acest pact?

-Ooo da!

In acel moment steaua imi lumineaza toate cele 12 porti spre viata dupa care tanjesc atat de mult…

Traiesc viata pe care mi-a dat-o nemuritoarea stea…dar acum, a venit clipa, care clipa ?De plecare spre posaca nemurire…izbutesc totusi sa triesc dar ma impotmolesc in absolutul stagnarii.

Steaua s-a intrs cu inca 2 prieteni…

Unul intreaba:

-Ce facem cu el, sa-l iau eu cu mine?

Altul ii raspunde:

-Lasa-l langa mine, sa simta focul vesnic!

Steaua ii aproba:

Va sta cu amandoi caci el este unul format din 2 jumatati!

Si asa a si fost acum sunt fara rost.Clipa a sosit…Toti ce-au indraznit sa spere o sa disperse….toti ce-au cugetat cu gandul sa viseze la ce-a clipa vor ajunge toti cu mine sub necesnica-aripa.

Sertar cu secrete

Stau afara,pe-o rozeta rapitoare lang-acel sertar,
Nu am nici-o amintire,totul pare ciudat.

Intorc capul spre apus si ma uit l-acel sertar,

Parc-ar vrea sa il deschid, parca m-ar chema la el.

Cu-o miscare sacra,pare, ca sertarul s-a deschis,

S-a deschis cu el odata lumea mea de altadata.

Miros de trandafir, o fotografie veche si un ceas de cristal,

Imi zambesc si imi ureaza “Bun venit” in neantul si morbidul infinit.

Un miros de trandafir, parca il miros si-acu,

L-am mai mirosit candva…in trecut indepartat.

Pe-atunci timpul a-ncetat,iar eu,

Am fost binecuvantat si de lume vegheat.

O fotografie veche imi zambeste si acum,

Cand ma uit la ea, parca toata viata mea,lumineaza si straluce,

Ca un astru te seduce, si-ti deschide portile…

Spre al noptii secret dulce.

In acel sertar mai era si un ceas…de cristal.

De acela eu ma tem, ma priveste brutal,

Furtuna de pe ceas imi surade mereu,

Dar eu stiu ca sunt aici si-mi este tare greu.

Agitatie suprema, tronul parc-a inegrit,timpul s-ampaienjenit,

Deschid ochii ca-n delir…totul este-o amagire

Sertarul nu exista…

Zapada

O privesc prelung si ea ma priveste,

In ea pot vedea toata lumea mea,

In ea ,amintiri de tot felul,vin si pleaca,

O simpla forma ,de dreptunghi ,asa e ea.

O privesc prelung si ea ma priveste,

Pare a fi o oglinda…un trecut si un present,

Se reflecta-n ea,iar eu imi dau seama de-o,

Cumplit-asemanare,asa e ea.

O tin mereu langa mine,pentru ca in ea,

Tot trecutul mi-sarata,si se-nclina-n fata ei,

Eu …privesc cu uimire,si realizez ca ea,

Este jumatatea mea,asa e ea.

Copilaria a trecut,prin ea eu o vad din nou,

In ea vad un mic copil care seamana cu mine.

Cu uimire-ncep sa-l strig!

El molatic ma ingana si imi spune ca a ajuns…

Avioane....simple obiecte zburatoare sau o sursa de legende....

Vedem adesea,in zilele noastre,ca automobilele si avioanele inlocuiesc,in visele contemporane,animale fabuloase si monstrii timburilor stravechi.

Avionul adauga continutul simbolic al automobilului,pe cel al levitatiei.El nu mai este cal ci Pegas.Se va spune deci despre zborul sau ca exprima o aspiratie spirituala, aceea a eliberarii fiintei de eul sau terestru prin accesul purificator la inaltimile ceresti.De asemenea se va putea spune ca o calatorie cu avionul, cel putin in faza ei ascendenta,calauzeste spre un extaza care se poate echivala cu placerea maxima.Avionul mai poate fi echivalat dragonului sau fulgerelor lui Zeus.
                                                           To Be Continued....

Este Sansa Voastra

Acum puteti sa imi spuneti ce nou titlu ati vrea sa apara pe blogul meu...ce lucru va nelamureste si doriti sa-l rezolvati....Nu ezitati sa-mi spuneti iar eu va voi lamuri pe blog asupra oricarui lucru.

Black Swan sau mai simplu.....apologia satanismului

De curand am vizualizat filmul Black Swan si am fost foarte surprins pentru ca un asemenea film,da ce este drept cu adevarat plin de simboluri si mistere,a ajuns sa fie nominalizat la oscar de 5 ori.Acest film este un film care sar incadra perfect in motivul vinderii umbrei.Personajul principal,lebada alba(Natalie Portman) nu poate atinge perfectiunea decat in momentul in care face pactul suprem cu raul,in momentul in care se transforma in lebada neagra....Lebada neagra,plina de ura dar si de fericire....de tristete dar si de placere....de neputinta dar si de putere absoluta.Lebada alba vede cu ochii deschisi raul in fiecare zi...il priveste chiar in ochi si in final in accepta.De aici poveste deabea incepe ....
                                                                    To Be Continued...

Semne Si Simboluri

Lumea e facuta din simboluri....simboluri pe care sufletul nu le poate descifra....dar mintea...poate.
Doriti sa aflati tainele semnelor,simbolurile stravechi,cospiratii,legende si mistere....contactati-ma pentru o serie de carti,dictionare si legende....Contactati-ma pe messenger si o sa va trimit aceste lucruri....:)

Mi-am pus o intrebare....

Mi-am pus o intrebare ....ce se va intampla cand voi intra in "globul de sticla",ce se va intampla cand zidurile se vor intoarce in univers fara a descoperi sursa.....zidurile care au fost martore la crearea lumii,la trecerea timpului,la cunoasterea viitorului.Zidurile ma vor inconjura si vor pleca cu mine ...vor lasa pe pamant piatra lor de temelie....Am ajuns...marea-i cer si mare-i in mine dar mare e suflarea marii.Vad stelele,sunt langa ele...cat am vrut ca pamantean sa le cunosc graiul....acum am reusit ca nemuritor....in aceasta uriasa epigrama.Cat de minunat ...cerul se dezlantuie in minunate culori inchise ca ale soarelui.Universul imi arata tunelurile secrete ale cunoasterii.Ele sunt intunecate ,fiecare pas te duce mai mult in intuneric...fiecare suflu te scoate la lumina...fiecare bataie a inimii...naste stele....
                                                              To Be Continued.....As soon as pissible....Secretele iti vorbesc,secretele se zbat printre penele viitorului,secretele sunt ale tale...!!!...

Glasul Inimii....By GERU ALIN

Nu trebuie sa adorm,somnul m-a va duce in fata portii...

Poarta uriasa insemnata cu toate cele 9 planete,care te ajuta sa-ti regasesti negrul din sufletu-ti care zbiara.
Poarta se asterne in fata mea.Un fior omenesc m-a cuprinde pe sira spinarii, maduva,miezul sufletului se zbate printre oasele-mi nebune.
Poarta ma cuprinde...M-a trezesc intr-o camera uriasa,neagra cu 4 coloane masive si 7 sfere asezate pe copacii vietii care cresc incontituu.
Coloanele erau insemnate cu litere,cifre,semne...tainele cerului.
Intunericul ma cuprinde...
-Hiperion...lumina-ti cer a-mi face-n calea-ntunecata!!
O sfera se aprinde.Ea prinde culoarea unui rosu aprins,a unui rasarit de soare.
O moleseala m-a cuprinde ,ghearele depresiei toatale se infig in capul meu ca o sageata de fier otravita care imi scoate ochiul stang.In camera imi atrage atentia un pat,tentant bineinteles.
Probabil o vraja.Nu voi intra in el...dupa acestea zise m-a regasesc in mijlocul patului.Este prea mic pentru mine.
In acel moment un gand imi strafulgera in minte..."Procust".Legenda pe care mi-o amintesc imi trezeste o teama nemaivazuta.O a doua  sfera se aprinde in culoarea galben.Ea era asezata pe un tei de ploaie.
Camera dintr-o data se lumineaza.Ca o stihie,un pod se arata in camera,atat de incovoiat incat nici luna cu-a ei forma-nseceris nu o poate cuprinde.Podul era drumul spre cer.
Ce sa caut eu acolo ...printre stele.La un moment dat pe degetu-mi inel apare, sptindu-mi sunt eu oare?
O a treia sfera incepe sa lumineze in 3 culori...albastru al cerului de-arama,verde-al campiei de cristal...si alb al soarelui orbit.
Pe un perete urias apare o fereastra.Cu o oarecare teama privesc prelung afara.Padurea se scalda in nisipul impului topit.
Observ ca eu  ma aflu intr-o lacustra asezata pe ape tulburi.Trebuie sa ies de aici pentru a putea afla tainele inelului.
M-a strecor prin acea fereastra si m-a arunc in apa...
Inot pana la malul care a luat forma unei cruci.
Intru in padure....copacii,fiecare cu ghinda lui m-a ghideaza spe un mic satuc.Satul era asezat in mijlocul unei dumbrave si era inconjurat de ziduri uriase....suflate cu argint viu....faurite de zeii olimpului si oglindandu-se in puterea stelelor.
Dar ce se vede? un batrn isi face aparitia.Era imbracat intr-o mantie invizibil de lucios si era pastratorul tainelor Iulucof Iictam.Apropiindu-ma de el,pasii mi se afunda in inocenta sufletului.
Batranul m-a conducce in sat.Ajunsi in sat batranul m-a conduce la o casa mare...cu turle sufrate-n metan topit...
Casa avea acoperisul din plumb,peretii din cositor,treptele din fier,usa din aur si ferestrele din arama.
In timp se inaintam pe usa apar diverse scrisuri...:
                                                              Fetele noastre cojite pana la stergerea de tot si toate,
                                                                          Inchid cuvinte uscate prin cerneala stinsa,
                                                                                A cosmarului din mintea ascunsa!!!
Urc pe reptele perfectiunii.....deschid usa ...pe un tron gigantic care a apartinut lui Apollo un batran m-a astepta.:
-Presupun ca vrei sa sti tainele inelului!Dar mia intai sa nu uitam pericolele cerului....daca vrei sa cunosti trebuie sa urci dealul lui Orfeu in noaptea asta de cristal....vei vedea un copac,va trebui sa te urci in el pana in varf...dupa ce iti vei termina treaa in cer te vei duce in padurea lui Hades ,de acolo vei intra in oglinda lacului si vei ajunge in subterane...!!!
Coron Tlum!!
Dupa aceste spuse batranul dispare in ceata.Cine sa fi fost....Sa fi fost insusi Zeul Ra....M-a uit inconjuru-mi ...camera era goapa....ies din acea incapere dar nu il zaresc pe batranul care m-a adus aici.Fac intocmai cum mi-a spus batranul ,ies din sat si ajung pe un deal.Un sunet minunat,bland si linistitor se auzea din ce in ce mai tare,copacii parca se miscau pamantul se cutremura era Orefeu...

Pe acel deal zaresc un copac cu 7 ramuri.Cu greu ma urc pana in varful lui si privesc in jur.
Nimic...Ce se intampla ...unde e cerul?
Isssuse!!!.....In acel moment toata lumea se invarte cu mine.O stare de bine imi rascoleste mintea...dintr-o data chi-mi se deschid si se regasesc in....in...IN UNIVERS...
Toate cele 9 planete parca ma asteptau.O stea uriasa si orbitoare imi atrage atentia.O tu stea uriasa spune-mi cum ai aparut....Un fulger strafulgera cerul...era Zeus cu-al sau consiliu...m-a asteptau....
-Tu copilule vrei sa dezlegi tainele universului dar nu sti nimic despre el...am sa-ti fac lumina-n capu-ti ametit.
-Universul,eternul cantec al lui Hristos a ajuns in clipa caderi...OOOOda caderea...
Isus privea din departare peisajul extraordinar.
Cerulse sparge in zeci de culori dand viata la galaxii si planete.pe cer se zaresc niste lampi.Cerul le-a amestecat astfel incat nimeni si nimic sa nu descifreze vreodata tainele Universului....Inceputul

Pe Isus l-a impresionat o stea de-a dreptul uriasa ...fala cerului.....
-Cerule de ce aceasta stea ,magnifica este inghetata?intreaba Isus cerul.
-De ce as incalzi-o eu creez planete pe ale caror punti si-n ale carror axe nu exista viata.Viata este o epigrama al carei ac intepator este moartea.
In acel moment mana Lui Hristos este cuprinsa de flacari,care,incetul cu incetul cuprind acea stea...facand-o o bila mare de foc.
-De ce ai facut asta!!!!puteam si eu este un lucru minor pe langa ce fac eu ...eu nasc planete,galaxii...
-Aceasta stea careia i-am dat foc o voi numi soare...lumina lui va incalzi planetele dandu-le un suflet....
-Spre deosebire de tine care nasti planete moarte eu dau viata fiecarui lucru.
Cerul furios ordoneaza 9 planete in acel univers asa incat lumina soarelui sa fie ori pre puternica ori prea slaba pentru a putea exista viata pe ele.
Dumnezeu alege o planeta de acolo care sa fie la o distanta potrivita de soare.O alege pe ce-a de-a treia dand acolo viata oamenilor....creeind caderea adamica...
-Acum ai inteles ...Nici soarele precum nici noi marele consiliu celest nu iti putem spune nimic despre acel inel...cu adevarat interesant.
Du-te la Hades si obliga-l sa-ti spuna adevarul!!!
-Dar cum as putea eu sa m-a pun cu fortele devastatoare ale lui Hades?
In acel moment in camera secretelor...in camera neagra se aprinde o a patra sfera asezata pe un nuc.
-Assssaaa!!!
-Esti un baiat de-a dreptul special!
Prin sfera-ti care s-a aprins in "Camera Zeilor" ai capatat un obol,moneda pe care o vei da luntrasului care te va duce la Hades.
Va trebui sa risti mult...vei trece 6 rauri dar zeii vor fi cu tine.
-Apoloooo!!!Zeus il cheama pe Apollo si-i smulse un deget pe care-l inlocuieste cu al meu.
-Degetul lui Apollo iti v-a lumina calea in tunelurile intunecate.

In acel moment Zeus devine din ce in ce mai orbitor incat sufletul meu se intoarce pe pamant,in varful copacului..La baza copacului zaresc o femeie.Ea isi da jos.....gluga si imi daruieste un fir de par din capul ei avertizandu-ma totodata despre pericolele care ma vor pandi.
Acum m-a indrept spre padurea lui Hades.
Copacii devin din ce in ce mai uscati mirosuri urate imi displac.....zaresc un lac minuscul pentru un om obisnuit ,destul de mare pentru oamenii din subterane care m-a urmareau pas cu pas.Acest lac trebuie sa fie oglinda.M-a intind pe iarba neagra...nimeni nu imi mai poate spune daca mai traiesc.
Atat mai sunt,o urma de timp in care mai poti respira sub acoperisul ploii de sfarsit.
Trebuie sa ajung la Hadesss!!!
O pasare galben-roscata cu 6 aripi si 4 picioare apare pe cer...
M-a ridic si m-a arunc in lac.Ii strig lui Hades sa-mi deschida ,acum,poarta ruginita.
In fata-mi isi fac aparitia toate cele 6 rauri care sunt lungi cat eternitatea.Cum am sa reusesc.Folosesc firul de par dat de la nimfa si il arunc asa de tare incat se agata de bgarca batranului luntrasa de pe raul Xyts.Firul de par m-a trage pana in barca luntrasului care0mi intinde mana negura....ii daruiecs obolul iar el incepe a vasli spre neant...Eu adorm...imi visez toata viata....ochimi priveau privirea lumii.Luntrasul m-a trezeste,Dandu-mi semn ca am ajuns.Am dormit o zi dar am visat o viata.Se moare la un mod de existenta ca sa se poata ajunge la altul,moartea e o ruptura la nivel existential si in acelasi timp un ritual de trecere,ca nasterea.
Inaintez usor spre tunelul plin de animale urate care bat la usa singuratatii mele.Un om simplu...un zeu...un dusman isi face aparitia.....am ajuns jos de tot ...era hades...
-Ce doresti?
-Inelul de pe degetu-mi iti sopteste ceva?
-OHOHOOOO!...inelul acela este al creaturului...eu nu stiu nimik despre el....
Inelul prevesteste o trecere a tuturor celor 3 lumi.
A cincia sfera se aprinde in camera zeilor...ea era asezata pe un plop.
-Deci tu estiii!!!???...Mai doresti ceva, pleaca!!!
Nu plec pana nu imi  explici.
-Masoara-ti cuvintele copile ca nu vorbesti cu oricine ca-ti inorc sufletul pe dos.
Ia-ti ochiul si pleaca de aici.
M-a indrept spre un tunel....isi face aparitia cerul...o pasare Pheonix iSI FACE APARITIA PE CER...
Dar eu sunt tot in pamant...!!!Sunt o samanta intr-un mormant acoperit de iarba care cu timpul s-a transformat in lana de aur.
Samanta odata intrata-n pamant s-a transformat intr-un copac al carui farf se inalta la cer si ale carui radacini se scalda in subterane iar trunchiul falos se bucura de peisajul vietii.
AM STRABATUT TOATE LUMILE IN CAUTAREA UNUI RASPUNS,IN AFLAREA TAINELOR CERULUI...AM AFLAT RASPUNSUL SUNT NEMURITOR...EU MA NASC DIN NOU,SI DIN NOU,SI DIN NOU

Sfarsitul...

Uite, imi spunea, ce mare dreptate avea Platon,fiindca daca sufletul e nemuritor,are nevoie de pregatire nu doar pentru vremea aceasta pe care o numim viata ,ci pentru vecie.Asa ca daca moartea ar fi sfarsitul a tot, in mare castig ar fi cei pacatosi.


  Fetele noastre cojite pana la stergerea de tot si toate, inchid cuvinte uscate, prin cerneala stinsa acosmarului din mintea ascunsa in inserare.Focul din noi a devorat cantecul din noapte si i-as spune,daca rabdarea mea ar fi intraga, ca si calul frumos,care alearga liber prin fiecare zi a tineretii mele,si-a frant picioarele la marginea padurii.  Induratoare,amintirea se aseaza pe inima mea,inghetand sunetele zdrobite ale viselor mele. La capatul acesta de drum ,pe intinderea caruia s-au spulberat,unul dupa altul,atatea vise,sageata ascutita a timpului meu de azi se aseaza brutal peste eternitatea deznadajdii.Dupa ce a stricat adevarata eternitatate,omul a cazut in timp unde a izbutit totusi sa traiasca ,dar spune el,il ameninta o alta cadere se va impotmoli in monotonia posaca si in absolutul stagnarii.

Mi-e foarte greu,am caderi indelungate in experiente fara contur,stau zile intregi cu ochii deschisi  spre nimeni si spre nimic,memoria mea dispare intr-un prenzent amenintat de fantoma cenusie a singuratatii. Am inceput sa prind radacini,in curanad frunzele mici si urate ma vor inveli si cum stau asa,cu ochii inchisi,par adormit peste iarba uscata.Doar cerul moale mi se aseaza pe degete si sunt atat de singur incat nimic din ceea ce ascund nu se mai vede.Atat mai sunt,o unrma de timp in care mai poti respira sub acoperisul ploii de sfarsit.M-as rezema de pomul uscat,din fata mea,dar mi-e teama ca mortii vor afla cararea ascunsa si-mi vor iesi,galagiosi,in fata.Peretele alb ala camerei mele mi-aduce aminte ca mai traiesc,inca,scanteiaza moartea prin sufletul meu ca o spaima,iar eu ma simt ata de departe,incat as spune buna seara si clopotului care tace. 

 Si simt iarasi dojoana blanda a frunzelor moarte la fereastra mea inchisa.Animale urate bat din copite la usa singuratatii mele.Ma rog intr-o ultima dimineata,ca intr-o poveste veche,de dragoste sa-mi deschideti larg portile si sa-mi scrieti pe trupul meu alunecand in moarte,dorinta care palpaie ca o rana.Las privirea sa curga pe urmele vietii mele,nu mai am de spus nici o poveste si-i strig mortii sa-mi deschida,acum, poarta ruginita.
Sunt frant ca un clopot care nu mai bate,franta e si lumea din care plec,singuratatea e averea care mi-a ramas.Ma opresc in marginea acestui amurg si tac.Vremea mea se loveste cu fata ei palida de zidul crapat,de intuneric,iar eu ma intorc la tine,moarte,si vad uimit cum padurea bate matanii in fata bisericii.
Ti-as spune tie,omule bun,care te gandesti la umbra mea amutita, ca numai prin iubire se poate curata aripa dorului din nou,ca si propriul suflet chinuit de moartea care vine.Nu e,de fapt,doar o iluzie, existenta noastra in aceasta lume?Am descoperit dintr-o data ca nu suntem muritori,ci muribunzi,pe cale de a muri,devorati implacabil de timp si inserare.Eu ,aruncat in disperare de iubirea care s-a dus,nu simt decat devenirea mea in umbra,ca o diminuare a fiintei din mien.Murind stiu ca voi incerca sa gasesc viata si fericirea deieri.Tu cel de langa mine imi spui sa ma predau mortii si noptii,pentru a ma trezi in zorii unei iubiri pe care pe care nu o mai marginesc orizonturile lumii acesteia.
                                                             To be continued....
                                                                                                                  By Geru Alin 

Exercitii de concentrare...:)

Pentru a învăta să te concentrezi trebuie mai întâi să îţi găseşti un loc unde să poţi să fi singur, fără să te deranjeze nimeni şi unde să te simţi confortabil. Poti să stai într-un fotoliu, sau pe jos cu picoarele încrucisate sau în ce poziţie te poţi relaxa.
Respiră de cîteva ori adânc şi relaxează-ţi tot corpul. Începe cu primul exerciţiu si practicăl zilnic pînă cînd poţi să-l practici minim cinci minute fără să te gîndesti la altceva. Fi sincer cu tine, nu are sens sa te minti. Puneţi întreaga atenţie în acest exercitiu. Nu există o limită de timp, depinde de fiecare om, însă trebuie să te concentrezi la acest exerciţiu, iar în momentul în care mintea îţi zboară la altceva, trebuie să faci exercitiul de la început. Numai după ce ai reusit să faci primul exercitiu treci la următorul.

Exerciţiul nr. 1
Numără de la 100 la 1.

Exerciţiul nr. 2
Numără de la 100 la 1 sărind 3 numere: 100, 97, 94, etc

Exerciţiul nr. 3
Ia o carte şi numără cuvintele dintr-un paragraf. Verifică dacă ai numărăt corect. Incepe cu un paragraph şi în momentul în care va fi usor, şi vei putea să numeri mental, fără să urmăresti cu degetul încearcă cu o pagină întreagă.

Exerciţiul nr. 4
Alege un cuvânt care te inspiră şi care înseamnă ceva pentru tine, o frază sau chiar o rugăciune, şi repetă-l în mintea ta, în liniste pentru cinci minute, fără să te gândeşti la nimic altceva. Incearcă pentru 10 minute.

Exerciţiul nr.5
Ia un fruct, un măr să zicem, şi priveste-l din toate părţile, concentrează-te doar pe acest măr, miroase-l, simte-i testura, analizează-i culoarea. Ignoră orice alt gând, rămâi concentrat pe măr.

Exerciţiul nr. 6
Este un pas înainte faţă de exerciului anterior, gândeşte-te la acelaşi fruct, măr să zicem, însă doar vizualizează-l în mintea ta, cu ochii închisi. Incearcă să-l simţi, să-l mirosi în imaginaţie. Incearcă să-l vezi cât mai clar ca si cum ar fi în faţa ta. Dacă la început îţi este greu, deschide ochii şi priveste mărul ca apoi să încerci iar cu ochii închisi.

Exerciţiul nr. 7
Încearcă pentru cinci minute să stai fără să te gândeşti la nimic. Acest exerciţiu poţi să-l faci doar dacă ai reusit exerciţiile anterioare, care te învaţă să te concentrezi pe un lucru şi să ignori restul gândurilor. Acum mergi mai departe, ignorând toate gândurile. În momentul în care ai reusit să elimini toate gândurile reuşesti ceea ce majoritatea consideră că este meditaţie – eliberarea minţii de gânduri.

Nu uita, însă secretul succesului este perseverenţa. In timp o să începi să iubeşti aceste exerciţii, şi acestea or să devină un obicei.

După un timp o să începi să te simţi diferit, îţi va fi mai usor să te concentrezi la muncă sau la învăţat. Mintea ta va fi mai clară si mai calmă, plină de pace.

Cateva aforisme pentru voi...:):):)

Aforismul are forma scurta care te obliga la cugetari lungi.
        Sentimentul dragostei-de la lava clocotita la supa racit
        Un croitor bun trebuie sa coase nu sa descoase
        Din punct de vedere al spinului,floarea duce la diminuarea frumusetii trandafirului.
         Lumea are culorile dispozitiei noastre
         Iti faci prieteni ca sa aiba cine te trada
         Dragostea vine cu dureri de inima si te lasa cu durei de cap.
           Indragostindu-te,ai impresia ca toat lumea e a ta.Dar,lumea e atat de mica,iar potecile indragostitilor-atat de stramnte,incat, la orice pas,iti zdrelesti sufletul si-ti mutilezi eul,pana cand ajungi"ca toata lumea"-o persoana care traieste nu din dragoste,ci din obisnuinta...
                  Cine se opreste aici se omoara pe sine.Cine merge mai departe isi omoara iubirea....
                                                        

                                               To be continued...:):):)

                                                                                                             By Geru Alin...